Personal 01 Sep 2010 10:16 pm
După mult timp
Articol publicat in: Personal
Te-am urmat privindu-ţi gleznele transparente cum se înţelegeau una cu cealaltă. Şi-am zîmbit spunîndu-mi că nimeni nu ţi le-a mai privit.
Ai închis uşa în urma mea, mîngîindu-mi părul cu nasul. În biroul tău mirosea a tei. Şi puţin a cireş. Aş fi vrut dintr-o dată să mă laşi singură, să-ţi răscolesc lucrurile, să le iubesc pe fiecare în parte, să-mi dau cu părerea care-ţi e mai de folos sau care-l atingi mai des. Să mă ondulez printre ele ca o pisică lăsată prea mult singură. Să le dau nume şi să le mut locul. Aş fi vrut să-ţi scriu un rînd pe-o foaie, să mă las în scaunul tău şi să privesc tavanul. Să zac, doar atît, să zac în aerul tău, pîn-oi mirosi şi eu a tei. Şi puţin a cireş.
Dar tu erai serios şi n-aveai timp de iubirile mele. Erai obosit şi tăcut. Cu faţa arsă de soare şi gleznele transparente. Lipsit de promisiuni. Îngîndurat, cu glasul răguşit, dezbrăcat de firesc.
Am privit lumina care intra pe geam, făcînd parcă perdeaua să tremure. Şi-apoi… atît.
Nu-mi mai amintesc.
